Pocăință fără sfârșit?

Știu că viața omului nu este a lui; nu ține de om să-și rânduiască pașii. Mustră-mă, Yahweh, dar numai cu dreptate, nu în mânia Ta, ca nu cumva să mă aduci la nimic. (Ieremia 10:23-24)

Cât de departe trebuie să merg cu tine? Oare Ieremia a fost scris înainte să te naști tu? Cred că a fost cu 2600 de ani mai devreme. Nu ți-a descoperit fratele tău Ieremia o taină? Ascultă din nou; „Nu ține de om să-și rânduiască pașii.” A inventat el asta? Este oare aceasta înțelepciunea omului? Nu! Aceasta a fost o descoperire dată lui prin Duhul Meu.

Îți spun adevărul, nu ție îți este dat să-ți rânduiești pașii. A Mea este să conduc; a ta este să asculți. De ce atunci pocăința nesfârșită și repetată?

Lasă-Mă să te întreb: nu ți-am trimis Eu pe Fiul Meu ca să fie răstignit de tine și pentru tine? Și, este oare dorința Mea ca Eu să conduc, iar tu să urmezi? Dacă ai răspuns da la ambele întrebări, atunci mai am o ultimă întrebare. Nu ți-am acoperit și ocrotit Eu toată existența, de la activitățile tale zilnice până la răscumpărarea ta deplină (mintea transformată)?

Ascultă-Mă, copilul Meu. Da, doresc pocăința; ea Îmi dovedește că îți vezi greșeala. Pocăința este un semn sănătos că urmezi. Ce nu vreau este o pocăință continuă pentru o problemă de care ești cu adevărat mâhnit.

Când Mă rogi să te iert, gândește-te la Mântuitorul tău, Fiul Meu. S-a făcut! Iertat! Atâta vreme cât ești sincer, este uitat. De ce atunci te agăți de vină după aceea? Oprește-te! Mergi mai departe!

Uită lucrurile de mai înainte; nu te opri asupra trecutului. (Isaia 43:18) Fac un lucru nou.

Mergi înainte, copilul Meu, mergi înainte. Te-am iertat, și „am iertat” este la timpul trecut. Am primit jertfa Fiului Meu. Nu înjosi o ofertă atât de slăvită necrezând că ești iertat. Mergi înainte spre chemarea de sus, copilul Meu. Mergi înainte.