Sunt eu—trădătorul?

Când s-a înserat, Yahshua ședea la masă cu cei doisprezece, și pe când mâncau, a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.” (Matei 26:20-21)

Doisprezece bărbați, unul avea să trădeze. Spune-Mi ce știi despre inima (mintea) omului. Care era starea de gând a fiecăruia dintre ei după ce Yahshua a rostit spusa, „Unul dintre voi Mă va trăda?” Cercetează-ți propria inimă înainte de a răspunde. Răspunde cu sinceritate.

Dacă ai ochi să vezi, iată la ce ai fi putut ajunge. Ia în considerare că iată ce s-ar fi putut întâmpla în noaptea aceea. Reacția inimii tuturor celor doisprezece, imediată, a fost frica, și fiecare a gândit: „S-ar putea să fiu chiar eu.” După ce trec câteva clipe, zece dintre cei doisprezece se conving pe ei înșiși că n-ar face niciodată așa ceva, spunând unul după altul: „Nu cumva vrei să spui că eu sunt, Stăpâne?” (v. 22) Observă că am spus „se conving pe ei înșiși”. Nu sunt cu adevărat siguri, căci știu prea bine că au existat îndoieli pe tot parcursul călătoriei lor cu Yahshua, totuși inevitabil se văd pe ei înșiși mai buni decât niște trădători.

Dar ceilalți doi? Trădătorul, desigur, este înșelător; „Nu cumva vrei să spui că eu sunt, Rabbi?” (v. 25) Își continuă înșelăciunea recunoscându-L pe Yahshua drept învățător. Este demascat, dar tot rămâne în tăgadă.

Dar dacă ultimul ucenic a avut o experiență diferită? El este cel înțelept și smerit. Nu este arătat anume, dar Yahweh vede inima omului (1 Samuel 16:7). Acest smerit știe că e în stare de trădare, dar totuși își iubește Mântuitorul, pe Yahshua. Simte din plin propria slăbiciune și tânjește să se țină strâns, oricât de rea i-ar fi inima. Este în stare atât de iubire, cât și de înșelăciune. Este devotat Mântuitorului său, dar destul de înțelept ca să se teamă de propria-i inimă.

El este cel tăcut. Nu vorbește în timpul acestei întâmplări. Toți ceilalți spun: „Nu cumva noi, Stăpâne.” Îl numesc Stăpân, dar acest înțelept nu se grăbește să vorbească. Acesta s-a judecat pe sine. Are o adâncă înțelegere că numai harul îi îngăduie să stea la masă și se ține de tot ce are. Nu se mândrește cu strădania lui.

Îi este teamă să părăsească acoperământul care i-a fost dăruit. Și el este un trădător, dar crede în jertfa care va veni. Știe că vărsarea sângelui este singura lui speranță. Tânjește să fie răscumpărat. Se ține de tot ce are.