Rugăciunea Psalmului 139

„Mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte, și Îți pui mâna peste mine.” (v. 5) O, cât iubesc acest gând, ca gândul unui nou-născut cuibărit în scutece. Ocrotire, Tată, brațele Tale puternice mă poartă și mă ocrotesc. Ești mereu aici să mă călăuzești, mereu veghind asupra mea. Am nevoie de aceasta, Tată, de atingerea din miezul sufletului meu care aduce căldură și mângâiere.

Am aceste icoane în mintea mea; icoane zidite prin credință. Îmi place că zilele mele sunt numărate (Iov 14:5) și niciuna nu va lipsi. Nimic nu mi se va întâmpla care să nu fi fost rânduit de Tine. Nimic nu va intra care să nu fi fost îngăduit.

Trebuie să cunosc aceste lucruri. Trebuie să simt, să pricep cu mintea trează, dragostea Ta. Am acest dor în inima mea, această dorință care arde înăuntrul meu, dorința de a simți dragostea Ta. Tânjesc ca mintea mea să fie învăluită de dragostea Ta, astfel încât toate gândurile mele să fie pătrunse de Tine.

Trebuie oare să muncesc ca s-o simt, Tată? Mă strădui prea mult? Nu știu decât ce am dobândit până în clipa aceasta. Orice lucru nou trebuie să vină de la Tine.

Te rog, adu ceva nou, Tată, mai multă dragoste și o înțelegere mai adâncă. Vreau să simt gândurile Tale față de mine, gânduri numărate ca boabele de nisip (v. 18). Vreau să le simt pe toate.

Trebuie să știu ce sunt. Ia cuvintele de pe pagina aceasta și așază-le în mine. Învață-mă cum să primesc dragostea Ta. Îndepărtează tot ce mă ține departe de măsura ei deplină.

Vino, Yahshua; dă-mi acest vis nou, visul de a Te cunoaște deplin. Vin cu credință și cer un lucru nou, un lucru proaspăt: mângâiere nouă, dragoste nouă și gânduri noi care aduc limpezime adevărului Tău.